spre soare

Vin de la capatul unui curcubeu.

Acolo,in lumea mea,
In pomi cresc idei si pareri;
Sunt adevarate paduri
De astfel de pomi,
Dar ele pot fi periculoase:
Te pot impresiona atat de tare
Incat s-ar putea
Sa nu le mai vezi
Pe celelalte.

Acolo,in lumea de unde vin,
In loc de flori cresc sentimente.
Le ud zilnic
Cu cateva dovezi
Si le incurajez sa infloreasca.
Niciodata nu stiu
Cand va veni cineva
Sa le culeaga.

Acolo,sunt obligatorii
Trei mese pe zi:
Dimineata,
Pe stomacul gol,
Toti trebuie sa serveasca
O portie de optimism.
La pranz e mai complicat,
Ai de ales intre credinta
Si devotament,
Au aproape acelasi gust
Dar nu arata la fel.
Seara,de obicei,
Se consuma fericire.
Excesele de orice fel
Dauneaza activitatii cerebrale.
Poti lua din toate,
Oricat vrei,
Atata timp cat nu exagerezi
Si nu esti lacom.

Acolo,se petrece un lucru
Surprinzator,
Aproape ciudat:
Imediat ce vei incepe
Sa gandesti cu inima,
Vei deveni mai visator,
Si,din greseala,
E posibil sa inghiti
Niste fluturi care,
Cand ajung in stomac,
Or sa zboare tot timpul.
Daca fluturii nu te parasesc
In mai putin de 48 de ore,
E grav.
Vor da toti din aripi
Iar tu te vei desprinde
De pamant
Si vei pluti
Peste munti,
Peste dealuri,
Peste cele noua campii,
Pana la Marea Neagra;
Acolo te vei opri.

Acolo,
Unde am trait atata timp,
Ziua se petrece asa:
Dimineata,
Cam pe la ora sase,
Rasar niste sperante
Care pe la pranz
Sunt alimentate cu
Cateva confirmari.
Pana seara ele cresc,
Se ramifica,
Infloresc,
Iar apoi urmeaza
Cea mai gri
Perioada din zi:
Se transforma in idealuri
Cand nu le vede nimeni;
Asa le place lor
Sa surprinda.
Pe la ora opt,
Cand toate nebuniile se linistesc,
Idealurile apun
Intr-un ocean
De care niciun om
Nu s-a apropiat vreodata.
Se spune ca acolo
Sunt adunate
Toate dorintele neindeplinite inca,
Iar la un moment dat,
Nu se stie exact cand,
Toate se vor implini.
Pe rand,
Una cate una.