Am asteptat 4 luni ziua de ieri,si cand in sfarsit s-a intamplat,nu-mi vine sa cred.
Ieri am iesit cu Vladut.Mai intai am fost la o prajiturica:D.Dupa ce ne-am asezat la masa,am inceput sa vorbim despre ce a facut fiecare lately.La el cu siguranta s-au intamplat mai multe,in afara de faptul ca si-a pus cercei.Ascultam ce-mi povestea,dar ideea in sine de a fi cu el prin oras era rupta din ireal.Era tot timpul ocupat,si rar isi facea timp sa iesim,si cand se intampla,era pentru ca ma rugam de el zile intregi.De data asta el m-a chemat afara.Era ceva.
Dupa ce ne-am plimbat pe bulevard,am coborat pe faleza si am mers acolo,langa Mures.Am stat putin cu Ioana,Coop si Bobo,dupa care am mers mai departe de ei,ca sa...stam singuri:).Mi-am pus capul pe umarul lui si incercam sa nu ma pierd printre toate gandurile care-mi veneau in mine.
-La ce te gandesti?
La tine.La noi.La ce e ok sa fac si ce nu,de parca as avea de ales.De parca ti-as putea spune "Nu" tocmai tie.De parca ai veni la mine si m-ai intreba daca iti dau voie sa-mi "frangi" inima.
Nu i-am raspuns,asta pentru ca stia deja raspunsul.Nu vroia decat o confirmare.
-Mergem sa ne mai plimbam?
-Hai.
Ne-am ridicat si am plecat pe o alee.Am mers putin,apoi m-am asezat undeva in iarba,iar el a venit dupa mine acolo.
-Aici stam?
-Da,da,aici.:D
-Bine.
S-a intamplat de cateva ori sa-si sprijine fruntea pe a mea,si,cu toate ca imi placea enorm sa se intample asta,ma teroriza pur si simplu.O auzeam pe Ioana care imi spunea "Saruta-l,ce mai astepti??",dar nu puteam face nimic.De fiecare data cand se indeparta,ma simteam usurata.
La un moment dat ne-am ridicat.El si-a pus mainile pe spatele meu,iar eu m-am sprijinit de pieptul lui,nu de alta dar...puteam aluneca oricand din bratele acelea puternice.Doar era el.
-Hei,iti bate inima!,i-am spus.
Nu m-am putut abtine.
-Si asta ce inseamna?
-Inseamna...ca traiesti.
-Si bate doar una sau sunt doua?
-E doar una...
-Daca o iau si pe ta,fac doua.
-Da,dar nu prea cred ca stii unde s-o pui si cum sa ai grija de ea...
-Si daca stiu?
S-a apropiat iar de mine,si s-a oprit acolo.Ii puteam simti mainile mangaindu-mi spatele.Nu stiam cum ma cheama,unde sunt,ce zi era,nu stiam decat ca el era in fata mea,mai aproape decat de obicei.Imi era de ajuns sa stiu asta.
Dupa cateva secunde,si-a inclinat capul si...m-a sarutat.Mintea mea parca fusese stearsa.Era un gandacel acolo care manevra tot,si a dat "Delete" in momentul in care Vladut mi-a atins buzele.Cateva minute am plutit efectiv in sarutul acela.
Dupa ce s-a terminat,nu stiam ce sa spun,sau daca e nevoie sa spun ceva.Imi era de ajuns sa-l privesc.Ma strangea de spate,parca sa se convinga ca sunt...reala,si zambea.Si era zambetul lui.
-Haide,mergem?
-Daca mai stiu unde stau,da,mergem...
Nu cred ca mi s-a mai intamplat vreodata,dar nu prea vedeam pe unde merg.Vladut ma luase de mana si ma tineam dupa el.Oamenii erau gri,masinile si copacii erau in ceata,numai el era mai clar ca niciodata.Si era tot ce-mi trebuia.
In drum spre casa,i-am scris un mesaj: "Sa am incredere in tine in felul asta?"
"Pai tu vrei sa ai?"
"Daca nu vroiam,mai eram acolo,cu tine?..."
"Deci ti-ai raspuns singura,inseamna ca deja ai...sau poti sa ai."
"Da,dar te intrebam daca e ok..."
"Este.Dar eu sa am?"
"Da."
Cand am ajuns acasa (da,acasa la mine.am nimerit,nu stiu cum s-a intamplat),am facut un playlist luuuuuung si m-am asezat pe pat.Trebuia sa ma gandesc la cele petrecute.
A fost o zi...frumoasa.:) Nu stiu cand il voi vedea din nou sau cat va trebui sa ma rog de el sa iasa,dar cel putin m-a sarutat,si am asteptat asta atat de mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu