Love isn't complicated,people are...

                     I want a guy who would move my hair away from my eyes and then kiss me.
                     ...who would sing to me at random moments.
                     ...who would put his hands around my waist and give me a big hug.
                     ...who would tell his friends about me.
                     ...who would kiss me at midnight and count the start with me.
                     ...who would stay home with me on friday night just to help me make the dinner and watch movies together,under the same blanket.
                     ...who would make me laugh like nobody else could.
                     ...who would love me with every single beat of his heart.
                     ...who would think about me constantly.
                     ...who would help me reach my dreams and protect me from my fears.
                     ...who would treat me with respect.
                     ...who would make me happy,really happy,dancing on air happy.
                     ...who would accept my flaws.
                     ...who would always make time for me.no excuses,no lies,and no broken promises.
                     ...who wouldn't hide his feelings for me.
                     I want someone who would be my best friend and would never break my heart.<3
             

nimic nu e intamplator?true story...

               
                  Am asteptat 4 luni ziua de ieri,si cand in sfarsit s-a intamplat,nu-mi vine sa cred.
                  Ieri am iesit cu Vladut.Mai intai am fost la o prajiturica:D.Dupa ce ne-am asezat la masa,am inceput sa vorbim despre ce a facut fiecare lately.La el cu siguranta s-au intamplat mai multe,in afara de faptul ca si-a pus cercei.Ascultam ce-mi povestea,dar ideea in sine de a fi cu el prin oras era rupta din ireal.Era tot timpul ocupat,si rar isi facea timp sa iesim,si cand se intampla,era pentru ca ma rugam de el zile intregi.De data asta el m-a chemat afara.Era ceva.
                  Dupa ce ne-am plimbat pe bulevard,am coborat pe faleza si am mers acolo,langa Mures.Am stat putin cu Ioana,Coop si Bobo,dupa care am mers mai departe de ei,ca sa...stam singuri:).Mi-am pus capul pe umarul lui si incercam sa nu ma pierd printre toate gandurile care-mi veneau in mine.
                  -La ce te gandesti?
                  La tine.La noi.La ce e ok sa fac si ce nu,de parca as avea de ales.De parca ti-as putea spune "Nu" tocmai tie.De parca ai veni la mine si m-ai intreba daca iti dau voie sa-mi "frangi" inima.
                  Nu i-am raspuns,asta pentru ca stia deja raspunsul.Nu vroia decat o confirmare.
                  -Mergem sa ne mai plimbam?
                  -Hai.
                  Ne-am ridicat si am plecat pe o alee.Am mers putin,apoi m-am asezat undeva in iarba,iar el a venit dupa mine acolo.
                  -Aici stam?
                  -Da,da,aici.:D
                  -Bine.
                  S-a intamplat de cateva ori sa-si sprijine fruntea pe a mea,si,cu toate ca imi placea enorm sa se intample asta,ma teroriza pur si simplu.O auzeam pe Ioana care imi spunea "Saruta-l,ce mai astepti??",dar nu puteam face nimic.De fiecare data cand se indeparta,ma simteam usurata.
                  La un moment dat ne-am ridicat.El si-a pus mainile pe spatele meu,iar eu m-am sprijinit de pieptul lui,nu de alta dar...puteam aluneca oricand din bratele acelea puternice.Doar era el.
                  -Hei,iti bate inima!,i-am spus.
                  Nu m-am putut abtine.
                  -Si asta ce inseamna?
                  -Inseamna...ca traiesti.
                  -Si bate doar una sau sunt doua?
                  -E doar una...
                  -Daca o iau si pe ta,fac doua.
                  -Da,dar nu prea cred ca stii unde s-o pui si cum sa ai grija de ea...
                  -Si daca stiu?
                    S-a apropiat iar de mine,si s-a oprit acolo.Ii puteam simti mainile mangaindu-mi spatele.Nu stiam cum ma cheama,unde sunt,ce zi era,nu stiam decat ca el era in fata mea,mai aproape decat de obicei.Imi era de ajuns sa stiu asta.
                    Dupa cateva secunde,si-a inclinat capul si...m-a sarutat.Mintea mea parca fusese stearsa.Era un gandacel acolo care manevra tot,si a dat "Delete" in momentul in care Vladut mi-a atins buzele.Cateva minute am plutit efectiv in sarutul acela.
                    Dupa ce s-a terminat,nu stiam ce sa spun,sau daca e nevoie sa spun ceva.Imi era de ajuns sa-l privesc.Ma strangea de spate,parca sa se convinga ca sunt...reala,si zambea.Si era zambetul lui.
                    -Haide,mergem?
                    -Daca mai stiu unde stau,da,mergem...
                    Nu cred ca mi s-a mai intamplat vreodata,dar nu prea vedeam pe unde merg.Vladut ma luase de mana si ma tineam dupa el.Oamenii erau gri,masinile si copacii erau in ceata,numai el  era mai clar ca niciodata.Si era tot ce-mi trebuia.
                     In drum spre casa,i-am scris un mesaj: "Sa am incredere in tine in felul asta?"
                     "Pai tu vrei sa ai?"
                     "Daca nu vroiam,mai eram acolo,cu tine?..."
                     "Deci ti-ai raspuns singura,inseamna ca deja ai...sau poti sa ai."
                     "Da,dar te intrebam daca e ok..."
                     "Este.Dar eu sa am?"
                     "Da."

                    Cand am ajuns acasa (da,acasa la mine.am nimerit,nu stiu cum s-a intamplat),am facut un playlist luuuuuung si m-am asezat pe pat.Trebuia sa ma gandesc la cele petrecute.

                     A fost o zi...frumoasa.:) Nu stiu cand il voi vedea din nou sau cat va trebui sa ma rog de el sa iasa,dar cel putin m-a sarutat,si am asteptat asta atat de mult...

Have you seen my childhood?...

"A father is someone we can look 

up to no matter how tall we get."

            

         

             De multe ori am vrut sa scriu despre asta,dar mereu mi-a fost mai la indemana sa postez ce mi s-a mai intamplat,ce poezii am mai scris sau ce melodii imi plac in ultima vreme.Una dintre cele mai mari dileme pe care le am este despre parintele care mi-a fost alaturi doar teoretic,datorita unor forte care l-au impins la fapte nesabuite.Dar sa incepem cu inceputul.

        

              Cand mi-am dat seama ca m-am nascut si ca traiesc,ai mei ma tineau in brate si ma priveau mandrii.Tata ma plimba incet prin casa inainte sa adorm,spunandu-mi "acum am ajuns la sifonier...ne indreptam spre canapea,iar acum suntem la fereastra.".Dupa ce imi povestea tot traseul,adormeam multumita.El ma punea in patut si,dupa ce ma privea timp indelungat,analizandu-mi parca fiecare trasatura,incepea sa ma deseneze.Mi-a facut multe portrete,o parte din ele chiar le-am vazut si am ramas impresionata de un lucru:in toate dormeam.Nu m-a desenat niciodata cand ma jucam,cand mancam sau cand zambeam.

  

              Urmatorul episod care-mi vine in minte cand ma gandesc la tata e cel care mi-a umbrit copilaria mai mult decat orice altceva.Era seara.Andreea si Cristi erau la mine,ne uitam la desene pe CartoonNetwork,stateam in sufragerie si rontaiam Bonibon.Parintii ne-au spus sa ramanem acolo,pentru ca ei tocmai purtau o ''discutie intre oameni mari''.Faptul care ne-a facut sa incalcam promisiunea si sa mergem sa vedem ce se intampla acolo a fost un urlet teribil din partea mamei.Ne-am indreptat toti spre usa si am deschis-o.In fata noastra a aparut o imagine pe care n-o voi putea uita vreodata.Tata era ranit la cap,ii curgea o dara de sange de la tampla inspre maxilar,iar mama la fel.Pe jos erau multe cioburi.Matusa mea se tinea de cap,pentru ca tata,intr-un moment de furie,o daduse cu capul de perete.Nu stiu ce s-a intamplat in continuare,dar asta a fost de ajuns pentru a cauza starea de confuzie care nu mi-a trecut nici in 16 ani.

               Apoi,pentru o perioada,tata a disparut din viata mea.Nu-mi amintesc bine ce s-a intamplat exact,dar prezenta mamei si lipsa tatalui au fost evidente.

               Nu o sa uit niciodata prima excursie la munte doar cu tata.Ne-am cazat la o batranica.In fiecare seara tata ma obliga sa scriu intr-un caiet ce facusem in ziua respectiva,fapt care ma enerva la culme.Pur si simplu nu ii vedeam rostul.De cate ori greseam o litera (aveam 5 ani)tata imi rupea furios foaia.

               Cand eram clasa intai,am stat o vreme la bunici,unde locuia si tata.Imi faceam temele cu el,mereu se prefacea ca ma ajuta.Nu stiu de ce,dar uneori imi era greu sa ma concentrez la exercitii si greseam de multe ori in acelasi loc.Tata de obicei se supara cand se intampla asa,dar tin minte ca intr-o seara s-a enervat rau si a dat un pumn in masa atat de tare,incat s-a crapat.Masa,nu pumnul.

               Apoi a venit vremea cand ascultam muzica veche impreuna,ne uitam la TV sau pe vreun site,si mancam legume mexicane.

               Cu toate ca mama imi spune si azi ca tata nu a facut altceva decat sa-si bata joc de mine tot timpul,inclin sa cred ca,chiar daca a facut unele chestii total deplasate,m-a iubit si ma iubeste.

i have the biggest heart to love you with!!!

              Vi s-a intamplat vreodata sa va apropiati de o persoana si sa o vreti in viata voastra pentru simplul motiv ca va face fericiti?
             Stiu cum e.Vladut a fost pur si simplu lumea mea.Trebuia doar sa ma uit la el si ziua mea devenea minunata.Cand aparea in fata mea,aveam impresia ca soarele mai rasarea odata.Langa el ma simteam protejata si chiar relaxata.
             Chiar acum 15 minute ascultam Praf in ochi-1000 de ganduri,melodie care ii aduce aminte de el(nu ca ar fi nevoie,oricum ma gandesc la el aproape tot timpul).imi place sa imi amintesc de ziua in care am fost pe faleza,atunci cand aproape ploua.S-a tot invartit pe langa mine si pana la urma s-a asezat in spatele meu si m-a luat in brate;am stat asa vreo ora.as fi vrut ca momentul acela sa nu se termine niciodata,sa ramanem imbratisati tot restul vietii.Vapoarele sa acosteze pe langa noi,oamenii sa se plimbe,sa vina ianuarie rece si nemilos,sa ne ninga pana in martie,dar sa ramanem la fel de puternici.
             Atata amar de vreme am crezut ca el chiar nu isi da seama ca incerc sa-i dau de inteles CEVA.I-am trimis melodii,poezii,poze,citate.Era evident.Era MAI MULT decat evident.De ce am crezut ca nu observa?Pentru ca nu pot accepta un "nu" ca raspuns.Si chiar daca il accept,imi este foarte greu.Am omis din start varianta ca,ei bine...Vladut nu ma vede asa cum il vad eu.
              Dupa ce mi-a promis ca ma anunta daca iese,nu m-a anuntat si am dat de el prin parc,nu am vorbit cu el vreo doua saptamani.Acum vorbim din nou,si incerc sa-mi tin marea pasiune in frau.Nu cred ca face bine nimanui sa ...ma reindragostesc de el.Nu ca mi-ar fi trecut vreodata.
              Azi am vorbit cu Ioana despre asta.
               "-Ce sa fac?!Nu pot continui asa.Numai la el ma gandesc de cand ma trezesc pana ma culc.Stii tu,intre pasiune si obsesie nu e decat un singur pas..."
               "-Pe o scara de a 1 la 100,cat de mult il iubesti?"
               "-101."
               "-: )"
               "-Nu am chef sa stau in casa toata vara gandindu-ma la el..."
               "-Daca nu vrei sa stai in casa toata vara si sa te gandesti la asta,atunci du-te afara si fa-o!"
               "-Sa fac ce?"
               "-Sa fii asa cum vrea el.Sa fii nebunatica,wild,nu stiu sa explic... Lasa visarea si romantismul.Lasa-ti in jos bretelele de la maieu,sari pe el,saruta-l,nu stiu...fii spontana.De asta are nevoie."
               Sa fie oare asa?Vladut chiar are nevoie de o astfel de fata?Pentru ca daca Ioana a avut dreptate,eu chiar nu pot fi asa.Sunt in stare sa accept multe pentru a fi cu el,am acceptat deja multe,dar sa-mi schimb personalitatea si stilul e deja peste putinta mea.Si eu pot fi nebunatica si wild,dar intr-un cu totul alt sens...
"-Cu Cosmin te purtai altfel.Erai nebunatica."
"-Da,dar eram sigura ca ma place pentru ce sunt,nu pentru cum arat sau cum ma port.Si nu cred ca Vladut gandeste la fel."
"-Mda,nici eu..."

spre soare

Vin de la capatul unui curcubeu.

Acolo,in lumea mea,
In pomi cresc idei si pareri;
Sunt adevarate paduri
De astfel de pomi,
Dar ele pot fi periculoase:
Te pot impresiona atat de tare
Incat s-ar putea
Sa nu le mai vezi
Pe celelalte.

Acolo,in lumea de unde vin,
In loc de flori cresc sentimente.
Le ud zilnic
Cu cateva dovezi
Si le incurajez sa infloreasca.
Niciodata nu stiu
Cand va veni cineva
Sa le culeaga.

Acolo,sunt obligatorii
Trei mese pe zi:
Dimineata,
Pe stomacul gol,
Toti trebuie sa serveasca
O portie de optimism.
La pranz e mai complicat,
Ai de ales intre credinta
Si devotament,
Au aproape acelasi gust
Dar nu arata la fel.
Seara,de obicei,
Se consuma fericire.
Excesele de orice fel
Dauneaza activitatii cerebrale.
Poti lua din toate,
Oricat vrei,
Atata timp cat nu exagerezi
Si nu esti lacom.

Acolo,se petrece un lucru
Surprinzator,
Aproape ciudat:
Imediat ce vei incepe
Sa gandesti cu inima,
Vei deveni mai visator,
Si,din greseala,
E posibil sa inghiti
Niste fluturi care,
Cand ajung in stomac,
Or sa zboare tot timpul.
Daca fluturii nu te parasesc
In mai putin de 48 de ore,
E grav.
Vor da toti din aripi
Iar tu te vei desprinde
De pamant
Si vei pluti
Peste munti,
Peste dealuri,
Peste cele noua campii,
Pana la Marea Neagra;
Acolo te vei opri.

Acolo,
Unde am trait atata timp,
Ziua se petrece asa:
Dimineata,
Cam pe la ora sase,
Rasar niste sperante
Care pe la pranz
Sunt alimentate cu
Cateva confirmari.
Pana seara ele cresc,
Se ramifica,
Infloresc,
Iar apoi urmeaza
Cea mai gri
Perioada din zi:
Se transforma in idealuri
Cand nu le vede nimeni;
Asa le place lor
Sa surprinda.
Pe la ora opt,
Cand toate nebuniile se linistesc,
Idealurile apun
Intr-un ocean
De care niciun om
Nu s-a apropiat vreodata.
Se spune ca acolo
Sunt adunate
Toate dorintele neindeplinite inca,
Iar la un moment dat,
Nu se stie exact cand,
Toate se vor implini.
Pe rand,
Una cate una.

exista viata dupa iubire?

intotdeauna m-am intrebat 
daca exista viata dupa iubire...

nu ma intereseaza ce se intampla dupa moarte;
o sa ajung acolo si o sa vad.
dar dupa ce iubirea apune
ce se intampla?

uneori vreau sa cred ca
niste copiii neastamparati
varsa vopsea pe cer,
si totul arata ca un apus
dumnezeiesc.
a doua zi,iubirea rasare din nou
mai vie decat in ziua precedenta
si cu mult mai optimista.

alteori mi se pare pueril sa gandesc asa,
si promovez cealalta teorie,
care sustine ca
acela ce iubeste
este infectat cu un virus puternic,
mortal in anumite cazuri.
orice repros
poate fi letal.

si acum,
serios vorbind,
oare exista viata dupa iubire?
nu este iubirea atat de puternica
incat,dupa ea (in cazul in care te paraseste),
sa te simti istovit,
fara pic de inima
dispusa sa iubeasca din nou?

exista om care,
dupa ce a iubit cu adevarat,
sa mai vrea sa traiasca?

exista fiinta care
se poate lepada de iubire
asa cum renunti la
ceva nefolositor?
imi place sa cred ca nu...

deci,care este raspunsul?
exista viata dupa iubire?

NU.
exista viata
si exista iubire,
in ordinea aceasta.

pe plaja,departe de orice parere de rau

weekend.soare.nisip.mare.limonada rece.tipi in short-uri dragute.valuri. 

 aveam nevoie de asta.e 12:30 iar eu stau pe plaja,dand telefoane,scriind,band cate o gura de limonada cand imi amintesc ce e in sticla din fata mea si incercand sa am un weekend cat mai frumos. si ghici ce? reusesc.

chiar daca sunt aici doar cu ai mei si cu Catalina,ma simt bine.cred si eu,dupa atata timp de intrebari gen "nici acum nu si-a dat seama ca-l plac?dar daca si-a dat si nu ma place si el la randul lui?ce ar trebui sa fac sa-mi dau seama ce simte?".am gasit raspunsul!trebuie sa astept,sa ma relaxez,sa las lucrurile sa se intample fara a incerca sa le grabesc catusi de putin.pur si simplu am obosit sa ma stresez atata din fapte care chiar nu sunt asa de importante. 

 pot spune chiar ca vara a inceput cum nu se putea mai bine in cazul meu.de cand m-am hotarat sa mai las garda jos si sa ma bucur de orice mi se intampla,am lasat balta intrebarile despre Vladut.la urma urmei l-am placut,poate inca il plac,el nu a raspuns in niciun fel(sau cel putin nu cum ma asteptam),asta e.chiar n-am chef sa stau toata vara in casa gandindu-ma la el sau la ce se intampla daca l-as fi sarutat atunci cand am fost pe faleza si ploua.de cand cu noua "mentalitate" am inceput chiar sa observ baieti care,saracii,au fost mereu aici,dar eram prea ocupata sa ma plang.cu toate ca postura de victima ma prinde cel mai bine.trei dintre ei sunt la scoala:Bogdan de la clasa a X-a C (prima oara cand l-am vazut m-am gandit 10 minute daca e baiat sau fata,si problema e ca nici acum nu sunt 100% convinsa,dar trecem peste),celalalt Bogdan si Sorin din clasa de la Carmen (sunt foarte simpatici,dar ea spune ca sunt antisociali:|),si favoritul meu,tipul din maxi-taxi. nu stiu nimic despre el,decat ca invata in Balcescu sau in arte (urca mereu de la Dunarea),si coboara la aceeasi statie la care cobor si eu.acum cateva zile a inchis usa dupa mine si i-am multumit,apoi in ziua urmatoare,dupa ce am coborat,m-am uitat inapoi si m-am uitat la el.ghici ce? si el se uita la mine :) 

 chiar si aici sunt cativa tipi simpatici,dar foarte imaturi.au venit in shoesi pe plaja,i-au ingropat in nisip lasand sireturile afara,iar acum se uita la sireturi si rad:|ma rog,poate am eu o problema.trebuia sa raman cu ceva din atitudine mea de om serios,nu?!:))

 de cand stau aici si scriu,nu mi-am dat seama ca soarele incepe sa ma arda pe spate..s-a facut deja 13:30 si nu mai pot sta,trebuie sa ma duc in apa.nu sunt totusi suparata:mai bine arsurile solare decat din dragoste,huh?:D