Letters to V.

# Letter no.1


                                     Dear V,

                  You know it's hard for me to say the things I want to say sometimes.The most important things are the hardest to tell.It's kind of...complicated,I don't know.I feel like I'm drowning in my own thoughts.I tried to make up my mind,but then I saw your face,your eyes,and I thought "damn,he's cute...".
                 You're everything I've been dreaming of lately.Everything I could ever wish for.You're a sunbeam lighting up my life on a cloudy day.You're a piece of chocolate in the darkest moment of my despair.You're a helping hand sent by God.You're a blessing.
                 Why do I want you so desperately in my life?There's no reason.I don't want a shoulder to cry on,not even a friend.I just want you.I need you.
                 I want to be the reason why you're smiling,I wanna be every tear of joy that you cry.I wanna be your first though in the morning.I wanna be every butterfly in your stomach.You know why?Because YOU are the reason why I'm smiling,every tear of joy that I cry,my first thought in the morning.We expect more from others,because we are willing to do more for them.
                 I'd like to know that you think of me sometimes.
                 I dream a lot,as you can see.I dream,my dear,because there is no other way I could see it happen.
                  Unlucky me,right?
   
                                                    Love,
                                                         Me.  

# Letter no.2


                          Dear V.,

                 Falling in love with you was never my plan,until one day I woke up with this feeling.I thought I could handle it,but I was completely wrong.What do I have to do?Should I forget you?It's hard to forget someone who gave you so much to remember.The harder you try to forget someone,the more you seem to
remember them.
                 I would like you to hold my hand and tell me "It's all gonna be okay,I promise.".I want you to kiss me at midnight and count the stars with me.I want you to stay home with me on a friday night just to help me make the dinner and watch movies together under the same blanket.I don't want you to break my heart.Why?
Because people keep on saying that you should always follow your <3,but when your <3 is broken in so many pieces,which piece should you follow?I'm not even dreaming to hope of finding the answer of such a tricky question.
                 Once,I asked you "When it comes to girls,what do you want?"."I want someone who would treat me right,who would be patient.Who wouldn't make fun of me just because I'm a dreamer.Just like you...".What happened to that guy?Wherever he is,I want him back.
                 I may not have the cutest smile,the prettiest face,the skinniest waist for you to hold,but I have the biggest heart to love you with,that's for sure.Take my heart; I know it's not much,but it's all I have.I'm just a dreamer,honey,I dream my love away...

                                                                                  Kisses,
                                                                                           Me.
               

# Letter no.3


                   Dear V.,

                        I'd be lying if I said I don't miss you.I miss you like crazy...I want you here close to me,with that terrible smile on your face,pretending you don't know what I feel for you.
                        Missing someone is not about how long it has been since you've seen them or the amount of times you've talked.It's about every moment when you're doing something and wish they were right there for you.
                        I miss you just like I miss our late night conversations.Just like I miss our first kiss.I couldn't ever forget the first time we kissed...I've been waiting for so long and,when the time came,I melted in your arms...It is said that you don't know someone until you kiss them.It's not missing you what kills me;it's knowing that you'll soon forget me...
                     Maybe the chance for romance is like a train to catch before it's gone...Life doesn't always give you a second chance,so take the first one.
                     I miss what could have been;heaven knows I've wanted it so much...
                    
                                Love,
                                     Me.

# Letter no.4



                          Dear V.,

                        ...I think I'm in love.I find myself smiling for no reason at all.I miss you,and I think of you ALL the time.I might have been in love before,but it never felt this strong.Never have I ever wanted someone as bad as I want you.What if I told you it was all meant to be?Would you believe,would you agree?
When two hearts are meant for each other,no distance is too far,no time is too long,and no other love can tear them apart.
                        Sometimes all you need is someone to wrap you in their arms,hold you tight and assure you that everything is gonna be just fine.I want you.I know you're not the only guy in this world,but you're the only one I DO care about.
                        You're the one who can make me smile on a rainy day,when every hope seems lost.You are a miracle,my darling.I don't know whether you understand it or not,but you're like an angel without wings.An angel of kindness.
                        You know loving someone might mean taking chances,but they are worth taking.I believe in you,my dear,but this is my decision;proving me right is your choice.
                         ...now you have my little heart in your hands.Take good care of it!

                                                                               Love,
                                                                                      Me.

# Letter no.5


                      Dear V.,

                    I miss you.
                    I miss your laugh.
                    I miss your voice.
                    I miss the touch of your hand.
                    I miss every single smile.
                    I miss the feeling I had when I was with you.
                    Every second's like a minute,every minute's like a day when you're far away (Wish you were here).Now I can't see the beauty without thinking about you.
                    I miss you,my sweet little angel.
                    I miss every single thing about you. 

                                              Kisses,
                                                      Me.

# Letter no.6


                         Dear V.,

                    It is said that happiness doesn't depend on anybody but ourselves,but defining happiness is a lot easier when I've got your picture.
                    Even though it's been so long,my love for you keeps going on.Being in love with you is like jumping off of a cliff with no intend of looking down at the bottom.I don't care if it's going to hurt like hell when I crash.All I care about is that,just for that short period of time,I felt like I could fly...
                    Sometimes you love someone so much that not even the truth can change your mind.I know you don't feel the same,but I'm still hoping.And waiting.But you shouldn't make me wait just because you know I will.
                    Maybe everyone wants to be the sun that lights up our life.But I'd rather be the moon,so I could shine on you during your darkest hour when sun is not around.
                    We tend to forget that happiness doesn't come as a result of getting something we don't have,but rather of recognizing and appreciating what we DO have.
                     I want you to be happy,but deep inside my heart,I still want to be your happiness.
                     ...so let me make you happy,my dear.I know I could.

                                          Love,
                                                 Me.

# Letter no.7


                         Dear V.,

                      First of all,let me make something clear.I don't mind being there for you,I just mind being the one you run to just because everyone else is busy... I can't promise to solve all your problems,but I can promise you won't have to face them alone.I'm here,I'm your friend.You can count on me.
                       I feel like I'm waiting for something that is not going to happen.I'm tired,tired of waiting.It's a kind of tireness that sleep can't fix.
                       I know I'm not perfect,my dear.I've never been perfect,but neither have you... I love your qualities,but I also love your flaws,because without them I couldn't see your qualities.I thought we'd be perfect for each other.Let's be perfect in our imperfections.
                       I feel like I'm drowning,again.I need your loving hands to come and pick me up...I wish I could carry your smile in my heart in times when my life feels so low...
                       I know that sometimes we build up walls not to block people out,but to see who cares enough to knock them down,but in this case,it's something I can't excede.Your ignorance is something I can't stand any longer.
                       You were a dream.I've never had a dream come true 'till the day that I found you.
                       Why am I so afraid not to lose you when you are not even mine,my darling?...

                                                 Love,
                                                         Me.

# Letter no.8

                     Dear V.,
        
                    Do you have any idea how does it feel to be unnoticed by the person you notice the most?It's like offering your most  beautiful paiting to a blind man... The most stupid thing in this world is to allow yourself to be treated as NOTHING by the person you treated as your EVERYTHING.You made me feel like an option,while you have been my priority.I'm not a back-up plan,sweetie,and definitely not a second choice.I swear,sometimes it's like you want me to hate you...
                   Don't take someone for granted just because everytime you push them away,they'd always come running back.One day,they won't.Sometimes,no matter how much you want something,you have just to give it up.It just ain't worth the heartache.One day,they'll regret that they lost you.Now I feel like running away just to see if you would follow...
                   I don't know whether you are regardless or you just seem to be,but I think you should be more honest.Tell that someone that you love (or not) just what you're thinking of.
                   If you don't love someone,telling is better than showing it,keep that in mind.It's hard when someone ignores you,but it's even harder to pretend that you don't care.I wish I could ignore you just like you ignore me...And last but not least,pretending that nothing hurts,that's what hurts the most...
                   If you start to miss me,remember I didn't walk away.You let me go,my love.You let me go...

                                                   Love,
                                                        Me.

# Letter no.9

                      Dear V.,

                    Don't lose yourself in the attempt to hold on to someone who doesn't care about losing you,that is what you taught me.Love is blind,and that I knew when my heart was blinded by you.

                    It's hard to accept the truth when lies are exactly what you want to hear,my darling.I'm strong on the surface,not all the way through...sometimes you seem to forget this little thing.

                    Never invite someone in your heart if you don't want to let them stay.

                    I thought I found the king to reign my heart.You were my strength when I was weak,the tender wind that carried me.You gave me hope when all hope was lost.I am that somebody who wanted you,who needed you,who dreamt about you every single night,who couldn't breathe,who felt lonely... It may be over,but I won't stop there.I am here for you if you'd only care.

                    You let me think I had a chance.There is nothing worse than thinking you have a

chance when you don't...

                                    Love,

                                          Me.

# Letter no.10

                          Dear V.,

                      If you could read my mind,you'd be in tears... I've always been a fighter,my love,but without you I gave up.Someday,someone will walk into your life and make you understand why it never worked out with anyone else.I thought that someone would be you.I thought I could spend my life in this sweet surrender,but I can't stand the pain anymore.You know you are my weakness,and you seem to take advantage of this more and more.

                     I hope one day you'll look back,think of me and say "I should have stayed with her".I hope you'll look back at what we had and regret every single thing you did to let it end.One day,you are gonna remember me,then you're gonna hate yourself for letting me go.

                     It is claimed that everybody is replaceable.Well,you could replace me,but you couldn't ever replace the  memories you had with me.

                     I'm so sorry you're too blind to see all the damage you have caused,my dear.Sometimes you have to be the hero of your own story because people you can't live without,can live without you...

                     I know there is never a right time to say goodbye.I wish you joy and happiness,but above ALL this,I wish you love...

                                        Yours,

                                               ME.  

                                                                       -iunie 2012-

[mi-am pus mare parte din suflet atat in aceasta postare,cat si in randurile pe care le-am scris si care nu vor ajunge probabil niciodata la el.nu le merita,nu le poate intelege.]

Nu regizez distanta dintre noi

Cand in bemol, cand in diez,
Cand inainte, cand-napoi,
Putere n-am sa regizez
Toata distanta dintre noi.

Ea se creeaza natural,
Din umbra mea, din umbra ta,
Ca sa ma simt un ultim cal
Ce n-are dreptul la o sa.

Sta departarea la refren
Si se repeta delirant,
De parca intre noi e-un tren
Ce-mpinge garile-n neant.

Alergi spre mine si alerg,
Pe drumul, zi de zi, mai lung
Si, daca n-am fugi in cerc,
N-ar fi s-ajungi, n-ar fi s-ajung.

Aceeasi muchie de cutit,
Aceleasi pante de noroi,
Ma tem ca ne-am obisnuit
Cu departarea dintre noi.

Psihologie de amanti,
Narav de camarazi de front,
Mereu mai reci si mai distanti,
Ca orizont de orizont.

Ne e din ce in ce mai greu,
Nu ne putem preface, nu
Un capat trist al lumii, eu,
Un capat trist al lumii, tu.

Distanti la suflet si la trup,
Tu ma infirmi, eu te infirm,
Suntem silabe ce se rup,
Dintr-un cuvant ramas infirm.

Ma-ndemni, asa cum te indemn,
Sa ne unim pe-acelasi ring
Suntem magneti de-acelasi semn,
Ce se doresc si se resping.

  (Adrian Paunescu)

Sort of peace of mind.

                     Cu toate ca am fost mai mult plecata in ultima vreme,m-am relaxat intr-un mare fel.Am plecat la drum cu intrebarile,si m-am intors cu raspunsurile,dar sa incepem cu inceputul.

                      O saptamana in Costinesti cu prietenele,ce poate fi mai grozav?Pacat ca nu mi-am dat seama de asta de cand am ajuns,pentru ca eram prea ocupata sa ma intreb ce mai face Vlad,pe unde e sau cu cine.In prima seara am fost aproape terminata,ma gandeam doar la el.Am iesit cu Lore,Ioana,Maria,Ana si Ramona sa ne plimbam pe acolo,si mi-am cumparat o bratara cu talisman.
                     -Pune-ti o dorinta,o sa se indeplineasca,mi-a spus vanzatoarea zambind.
                     -As vrea eu,am gandit.
                     Dar mi-am pus o dorinta.Mi-am dorit sa fiu fericita,fara ganduri obsedante.Sa ma distrez.Sa ma simt bine cu prietenele.Si ghici ce?S-a intamplat.In urmatoarele seri am cantat toate pana am ragusit,am dansat pana nu am mai putut,apoi ne-am intors acasa,am dormit pana ne-am reincarcat bateriile si am luat-o de la capat.Am avut mici probleme,dar le-am rezolvat intre noi.Cu toate ca am obosit intre timp,am avut o saptamana GROZAVA.

                     Al doilea obiectiv pe care incerc de ani buni sa-l bifez:sa merg la FolkYou.Cu toate ca anul asta a fost mai mult RockYou,mi-a placut.Atmosfera din Vama Veche cu care m-am obisnuit cu greu,dar si trupe/interpreti precum Florin Chilian,Poesis,Compact,Iris,Mircea Baniciu,Andrei Paunescu,Doru Stanculescu,Dinu Olarasu,Alina Manole,Emeric Set,Tudor Gheorghe si Nicu Alifantis,au fost combinatia perfecta pentru o continuare de vacanta relaxanta.Exact ce-mi trebuia.

                     Sunt fericita.Nu stiu daca e o fericire relativa sau nu,dar cert e ca sunt fericita si,desi imi place sa pun asta pe seama talismanului pe care-l port la mana,stiu ca nu e.Decat sa ma intreb ce face Vlad,pe unde e si cu cine,prefer sa imi fac mai multe griji pentru mine.Starea pe care o aveam era una pe care mi-o impuneam.Am fost foarte obosita,dar nu era o stare fizica.Am fost obosita de atatea ganduri care se strangeau in jurul meu si nu mai puteam respira,obosita sa ma plang atat de mult.Acum m-am hotarat sa renunt la asta.
                      O vorba pe care am spus-o multora,dar abea acum am aflat ce semnifica: fericirea inseamna sa te bucuri de ce ai,nu sa vrei din ce in ce mai mult.Decat sa incerc sa-i captez atentia lui Vlad si sa fiu dezamagita ca nu reusesc,si chiar daca reusesc sa gasesc ceva care nu-mi convine,prefer sa ma bucur de ce am:prieteni cu care ma distrez,parinti cu care ma inteleg foarte bine,un playlist luuuuuuung cu care ma delectez cu orice ocazie si cele cateva carti noi care ma asteapta pe raft.:D
                     

Paradoxul vremurilor noastre - Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna pe luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam
strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa
produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica
folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.


Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti
decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca
acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbartisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment
pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Caught up in this moment,caught up in your smile...

                   Dupa ce l-am refuzat zile-n sir,am acceptat sa ies putin cu Cosmin.A spus ca vrea sa vorbim,iar eu eram prea entuziasmata ca sa-l refuz din dou.Initial m-am gandit ca imi va reprosa ceva sau,din contra,va vorbi numai despre el,dar ma simteam prea bine.

                   -Heeeeeei,ce faci?

                   A venit spre mine si m-a imbratisat.Se tunsese.Era la fel de inalt ca ultima data cand il vazusem.

                   -Bine.Tu?

                   Ma mangaia pe par si ma privea in ochi.Ca inainte.

                   -Bine.Mergem?

                   -Hai.

                   M-a tot batut la cap sa mergem sub pod unde a desenat pe pereti;am acceptat,era prea complicat sa refuz.Pe drum am vorbit despre "gluma" care i s-a facut lui Cris la bac.

                   Cand am ajuns acolo,ne-am asezat unul langa altul pe o balustrada si n-am mai zis nimic.Era atat de liniste incat se si auzea.S-a apropiat incet de mine,mi-a luat usor mana si si-a strecurat degetele intre ale mele.Ca inainte.

                    -Mi-a fost dor sa fac asta...

                    Nu i-am raspuns,dar l-am crezut.Parea sincer.

                    -Am facut o prostie.As fi avut un viitor foarte frumos langa tine...

                    Eram perfect de acord cu el,desi de data asta nu-l credeam.A mai spus acelasi lucru,iar apoi a adaugat "Chiar m-ai crezut?".

                    A oftat si si-a pus capul pe pieptul meu,aproape de umar.De data asta cred ca am simtit regretul,a fost ca un impuls nervos.Imi treceam mana prin parul lui si nu reuseam sa-mi amintesc cand a fost ultima oara cand am facut asta.I-am mangaiat obrajii si i-am ridicat capul;vroiam sa-l privesc in ochi.Ma regaseam acolo undeva,vedeam fata care eram anul trecut pe vremea asta.Eram fericita.Eram fericiti.Acum cand ma uit in oglinda vad o fata trista.Si nu imi place.

                    -Uite ce ochisori are...

                    Mi-a fost dor sa-l aud spunand asta.Mi-a fost dor sa ma priveasca asa.Mi-a fost dor sa-mi mangaie parul.Mi-a fost dor de el.

                    -Imi pare rau ca te-am refuzat atunci cand ai vrut sa ma saruti,in martie...

                    A fost groaznic atunci.M-am simtit ca ultimul om.

                    El si-a inclinat capul si s-a apropiat de mine.

                    -Te rog?

                    -Deci acum vrei...

                    M-am lasat prada momentului.Nu mi-a pasat ce aveam de pierdut cand stiam atat de clar ce aveam de castigat.

                    Ne-am sarutat.Nu o sa uit niciodata ziua in care m-am nascut,locul unde stau,si acel sarut.A fost ca o gura de aer proaspat dupa ce ai stat cateva luni inchis in casa,cu geamurile inchise si usile incuiate.Dupa ce am terminat,Cosmin m-a luat de maini si mi-a spus:

                    -Am atatea amintiri acum in minte...

                    Si eu aveam.

                    -Ar fi trebuit sa raman cu tine.Ma iubeai,te iubeam...Era perfect.

                    -Asa e.

                    Cu toate ca ma miram sa-l aud spunand asta,nu eram 100% sigura ca asta si gandeste.

                    -Singurul lucru pe care pot sa ti-l reprosez e ca m-ai lasat sa fac ce vreau si nu trebuia.Trebuia sa stau cu tine,si acum imi era mult mai bine.

                    Nu i-am raspuns.Stiam bine la ce s-a referit.Cand mi-a spus ca nu mai vrea sa fim impreuna,l-am aprobat,nu am incercat sa-l fac sa se razgandeasca.Uneori,oamenii construiesc ziduri nu pentru a-i bloca pe ceilalti afara,ci pentru a vedea cui ii pasa indeajuns incat sa le darame,dar in cazul nostru,zidul era din beton armat,si mai zgaria si norii.Stiu ca nu e o scuza.Acum lupt mult mai mult pentru ce imi doresc cu adevarat.

                     -De ce nu ai vrut sa ne vedem mai devreme?

                     -Am vrut sa ne vedem,Cosmin.Crede-ma ca am vrut din toata inima.Dar m-am gandit ca iar o sa faci misto de mine si de slabiciunea mea evidenta pentru tine,si am preferat sa refuz.

                     -Sunt un om rau,Cristina...

                     -Ba nu esti.

                     -Sunt un om rau.Sa nu faci vreodata greseala sa consideri ca sunt un om bun,pentru ca nu sunt.

                     -Deja am facut-o.

                     A zambit cand a auzit ce-am spus.M-am asezat langa el si am intors capul in directia opusa.Brusc,mi-au venit in minte datile cand ne vedeam la colt cate 15 minute,ignora total ceea ce era evident ca simteam,incercam sa-l sarut si se intorcea,iar eu ii spuneam "Ce a fost intre noi nu s-a terminat atunci,se termina acum.",iar tot ce spunea era "Ok.",ajungeam acasa plina de nervi si plangeam pana nu mai puteam ca sa scap de senzatia aia enervanta.Apoi iar ne vedeam,si tot asa.

                     M-am ridicat si am facut cativa pasi,nu numai sufletul imi era amortit.Cosmin imi urmarea atent fiecare miscare.Cand m-am intors cu fata la el,vantul mi-a suflat cateva suvite de par.Ca anul trecut de ziua lui cand stateam pe vaporas.

                     -Frumoasa mea...

                     Frumoasa.A lui.Hmmmmmmmmm.

                     L-am sarutat din nou,iar el nu s-a impotrivit,din contra... Dupa ce am terminat,m-a ciupit de antebrat.Ca inainte.

                     -Auuuuu!

                     -Manuta asta mica era a mea...

                     -Asa e.

                     -De fapt toata erai a mea...

                     -Da.Eram a ta.

                     -Cat de prost am putut sa fiu...

                     M-am abtinut.Vroiam sa-i spun ca are dreptate.

                     -Nu mai vorbi despre trecutul ala.Ne-am iubit,si stim foarte bine asta.Oricat am incerca sa ascundem sau uitam,pur si simplu nu avem cum,bine?Aveam prea multe amintiri frumoase ca sa vorbim despre cele urate.Asa ca,nici o vorba despre acea parte din trecut,ok?

                    -Da!

                    Fata lui s-a luminat dintr-o data.Nici nu stiu cand m-a luat de solduri si a inceput sa ma sarute iar.Nu stiam decat ca eram cu el acolo,si nu imi trebuia mai mult.

                    -Trebuie sa plec...

                    -Ok.Te conduc.

                    -Ne vedem peste 6 luni,la patinoar.

                    -Nu conteaza.Cosmin,ai grija de tine,te rog.

                    Am spus asta desi as fi vrut sa am chiar eu grija de el...

                    -Ok.

                    Cand am ajuns in statie,desi nu a urcat in maxi taxi,mi-a deschis usa si a inchis-o dupa mine.I-am facut semn cu mana.
                     Poate ne mai vedem...:)

Adrian Paunescu - Eroina esti tu

Ce mai faci ? Ce mai spui ?

Unde eşti ? Mai exişti ?

Ochii mei sunt nebuni, 

După ochii tăi trişti .

Te aştept peste tot

Şi visez să te-mbuni,

Am zidit pentru noi

Un spital de nebuni .

Acest fel de a fi

Vreau oricum să-l conservi,

Un spital pentru cord,

Cu salon pentru nervi .

Nu e logic nimic,

În întregul demers,

Amintiri au murit 

Şi contururi s-au şters .

Nu ştiam c-am avut

Acest mare noroc,

Să trăiesc lâng-un om 

Care lumii-i dă foc .

Consolat, te aştept,

Mi-e necaz şi pustiu 

Şi mă tem să te-ntorci,

Cred că nu te mai ştiu .

Poate că, între timp,

Chiar şi tu te-ai schimbat,

Un păcat părăsind,

Îţi asumi alt păcat .

Poate numele tău

E precum ţi-am spus eu,

Şi eşti rodul divin,

Fiica lui Dumnezeu .

Să te caut nu vreau,

Să te-aştept nu mai pot,

Mi-am propus să te uit,

Cu iubire cu tot .

Îndărătnic te porţi,

Şi absurd, şi naiv,

Dar eu hachiţa ta

Nu mai pot s-o cultiv .

Doar atât mai aştept,

Să-ţi revii, să te-aduni,

C-am făcut pentru noi

Un spital de nebuni .

Ne putem odihni,

În cămaşa de lanţ,

Terapie de şoc,

Pentru foştii amanţi .

Eu, din lacrima mea,

Am făcut, mai la Nord,

Un spital de nervi,

Un spital pentru cord .

Bat pe-acolo ninsori,

Într-un fel îngeresc,

Ca să-ţi dea de-nţeles

Că eu tot te iubesc .

Însă nu te iubesc

Ca să vii, ca să pleci, 

Te iubesc gratuit,

Inutil pentru veci .

Poţi la şes coborî,

Poţi rămâne-n zăpadă,

Te iubesc fără sens

Şi tu nici nu contezi .

Astăzi, încă te joci

De-a misterul întreg,

Cei din jur ori nu ştiu,

Ori, ştiind. nu înţeleg .

Dar, treptat, vei simţi

Că fiorul trecu

Şi vei avea să le-arăţi

Că-n poeme eşti tu .

Şi, atunci, ai să lupţi,

Să le poţi demonstra

Că, la mine în vers,

Este chiar viaţa ta .

Şi te vor umili, 

Contestând dreptul tău,

Dar eu nu te-am numit,

Ca să nu.ţi fac vreun rău .

O s-apari, pe nedrept,

După ce am să mor,

Ca un alt personaj,

Scris de alt autor .

Şi, atunci, ai să negi

Adevărul cel strict

Că-ntre noi a fost şi

Acest straniu conflict .

Şi vei face recurs

Că-ntr-o zi ai să vrei

Să arăţi cine-ai fost,

Între-atâtea femei .

Eu, atunci, am să-ţi fiu

Cel din urmă atu,

Declarând că, oricum,

Eroina eşti tu .

Astfel, adeveresc

Că şi azi ne iubim

Şi, murind, am să fiu

Soţul tău legitim .

Aleph

                 "Cu putin inainte de sosire,un tanar intra in vagon cu un buchet de trandafiri si incepe sa se uite in jur.Ciudat,pentru ca niciodata nu am vazut vanzatori de flori in Eurostar.
                  -Am nevoie de doisprezece voluntari,spune cu voce tare.Fiecare va tine in mana un trandafir cand vom sosi.Femeia vietii mele ma asteapta si as vrea sa o cer in casatorie.
                  Mai multe persoane s-au oferit,inclusiv eu,dar pana la urma n-am fost ales.Chiar si asa,cand soseste trenul ma hotarasc sa insotesc grupul.Tanarul arata spre o fata de pe peron.Unul cate unul,pasagerii se duc sa-i inmaneze trandafirii.La sfarsit el isi declara dragostea,toti aplauda si tanara lasa capul in jos,moarta de rusine.Imediat dupa aceea,cei doi se saruta si pleaca imbratisati.
                  Conductorul vagonului comenteaza:
                  -De cand lucrez aici,asta a fost cel mai romantic lucru care s-a petrecut in gara asta."


                  "N-am luat nici o carte cu mine.In timp ce astept sa cobor sa iau masa cu editorii mei rusi,rasfoiesc o revista din cele care se afla intotdeauna pe mesele din camerele de hotel.Citesc fara prea mult interes un articol despre bambusul chinezesc.Dupa ce se planteaza samanta,timp de aproximativ cinci ani nu se vede nimic - cu exceptia unui mugur minuscul.Toata cresterea se petrece in subteran;o radacina cu o structura complexa,care se intinde vertical si orizontal pe pamant,prinde forma.Atunci,dupa al cincilea an,bambusul chinezesc creste rapid pana ce atinge inaltimea de 25 de metri."

Love isn't complicated,people are...

                     I want a guy who would move my hair away from my eyes and then kiss me.
                     ...who would sing to me at random moments.
                     ...who would put his hands around my waist and give me a big hug.
                     ...who would tell his friends about me.
                     ...who would kiss me at midnight and count the start with me.
                     ...who would stay home with me on friday night just to help me make the dinner and watch movies together,under the same blanket.
                     ...who would make me laugh like nobody else could.
                     ...who would love me with every single beat of his heart.
                     ...who would think about me constantly.
                     ...who would help me reach my dreams and protect me from my fears.
                     ...who would treat me with respect.
                     ...who would make me happy,really happy,dancing on air happy.
                     ...who would accept my flaws.
                     ...who would always make time for me.no excuses,no lies,and no broken promises.
                     ...who wouldn't hide his feelings for me.
                     I want someone who would be my best friend and would never break my heart.<3
             

nimic nu e intamplator?true story...

               
                  Am asteptat 4 luni ziua de ieri,si cand in sfarsit s-a intamplat,nu-mi vine sa cred.
                  Ieri am iesit cu Vladut.Mai intai am fost la o prajiturica:D.Dupa ce ne-am asezat la masa,am inceput sa vorbim despre ce a facut fiecare lately.La el cu siguranta s-au intamplat mai multe,in afara de faptul ca si-a pus cercei.Ascultam ce-mi povestea,dar ideea in sine de a fi cu el prin oras era rupta din ireal.Era tot timpul ocupat,si rar isi facea timp sa iesim,si cand se intampla,era pentru ca ma rugam de el zile intregi.De data asta el m-a chemat afara.Era ceva.
                  Dupa ce ne-am plimbat pe bulevard,am coborat pe faleza si am mers acolo,langa Mures.Am stat putin cu Ioana,Coop si Bobo,dupa care am mers mai departe de ei,ca sa...stam singuri:).Mi-am pus capul pe umarul lui si incercam sa nu ma pierd printre toate gandurile care-mi veneau in mine.
                  -La ce te gandesti?
                  La tine.La noi.La ce e ok sa fac si ce nu,de parca as avea de ales.De parca ti-as putea spune "Nu" tocmai tie.De parca ai veni la mine si m-ai intreba daca iti dau voie sa-mi "frangi" inima.
                  Nu i-am raspuns,asta pentru ca stia deja raspunsul.Nu vroia decat o confirmare.
                  -Mergem sa ne mai plimbam?
                  -Hai.
                  Ne-am ridicat si am plecat pe o alee.Am mers putin,apoi m-am asezat undeva in iarba,iar el a venit dupa mine acolo.
                  -Aici stam?
                  -Da,da,aici.:D
                  -Bine.
                  S-a intamplat de cateva ori sa-si sprijine fruntea pe a mea,si,cu toate ca imi placea enorm sa se intample asta,ma teroriza pur si simplu.O auzeam pe Ioana care imi spunea "Saruta-l,ce mai astepti??",dar nu puteam face nimic.De fiecare data cand se indeparta,ma simteam usurata.
                  La un moment dat ne-am ridicat.El si-a pus mainile pe spatele meu,iar eu m-am sprijinit de pieptul lui,nu de alta dar...puteam aluneca oricand din bratele acelea puternice.Doar era el.
                  -Hei,iti bate inima!,i-am spus.
                  Nu m-am putut abtine.
                  -Si asta ce inseamna?
                  -Inseamna...ca traiesti.
                  -Si bate doar una sau sunt doua?
                  -E doar una...
                  -Daca o iau si pe ta,fac doua.
                  -Da,dar nu prea cred ca stii unde s-o pui si cum sa ai grija de ea...
                  -Si daca stiu?
                    S-a apropiat iar de mine,si s-a oprit acolo.Ii puteam simti mainile mangaindu-mi spatele.Nu stiam cum ma cheama,unde sunt,ce zi era,nu stiam decat ca el era in fata mea,mai aproape decat de obicei.Imi era de ajuns sa stiu asta.
                    Dupa cateva secunde,si-a inclinat capul si...m-a sarutat.Mintea mea parca fusese stearsa.Era un gandacel acolo care manevra tot,si a dat "Delete" in momentul in care Vladut mi-a atins buzele.Cateva minute am plutit efectiv in sarutul acela.
                    Dupa ce s-a terminat,nu stiam ce sa spun,sau daca e nevoie sa spun ceva.Imi era de ajuns sa-l privesc.Ma strangea de spate,parca sa se convinga ca sunt...reala,si zambea.Si era zambetul lui.
                    -Haide,mergem?
                    -Daca mai stiu unde stau,da,mergem...
                    Nu cred ca mi s-a mai intamplat vreodata,dar nu prea vedeam pe unde merg.Vladut ma luase de mana si ma tineam dupa el.Oamenii erau gri,masinile si copacii erau in ceata,numai el  era mai clar ca niciodata.Si era tot ce-mi trebuia.
                     In drum spre casa,i-am scris un mesaj: "Sa am incredere in tine in felul asta?"
                     "Pai tu vrei sa ai?"
                     "Daca nu vroiam,mai eram acolo,cu tine?..."
                     "Deci ti-ai raspuns singura,inseamna ca deja ai...sau poti sa ai."
                     "Da,dar te intrebam daca e ok..."
                     "Este.Dar eu sa am?"
                     "Da."

                    Cand am ajuns acasa (da,acasa la mine.am nimerit,nu stiu cum s-a intamplat),am facut un playlist luuuuuung si m-am asezat pe pat.Trebuia sa ma gandesc la cele petrecute.

                     A fost o zi...frumoasa.:) Nu stiu cand il voi vedea din nou sau cat va trebui sa ma rog de el sa iasa,dar cel putin m-a sarutat,si am asteptat asta atat de mult...

Have you seen my childhood?...

"A father is someone we can look 

up to no matter how tall we get."

            

         

             De multe ori am vrut sa scriu despre asta,dar mereu mi-a fost mai la indemana sa postez ce mi s-a mai intamplat,ce poezii am mai scris sau ce melodii imi plac in ultima vreme.Una dintre cele mai mari dileme pe care le am este despre parintele care mi-a fost alaturi doar teoretic,datorita unor forte care l-au impins la fapte nesabuite.Dar sa incepem cu inceputul.

        

              Cand mi-am dat seama ca m-am nascut si ca traiesc,ai mei ma tineau in brate si ma priveau mandrii.Tata ma plimba incet prin casa inainte sa adorm,spunandu-mi "acum am ajuns la sifonier...ne indreptam spre canapea,iar acum suntem la fereastra.".Dupa ce imi povestea tot traseul,adormeam multumita.El ma punea in patut si,dupa ce ma privea timp indelungat,analizandu-mi parca fiecare trasatura,incepea sa ma deseneze.Mi-a facut multe portrete,o parte din ele chiar le-am vazut si am ramas impresionata de un lucru:in toate dormeam.Nu m-a desenat niciodata cand ma jucam,cand mancam sau cand zambeam.

  

              Urmatorul episod care-mi vine in minte cand ma gandesc la tata e cel care mi-a umbrit copilaria mai mult decat orice altceva.Era seara.Andreea si Cristi erau la mine,ne uitam la desene pe CartoonNetwork,stateam in sufragerie si rontaiam Bonibon.Parintii ne-au spus sa ramanem acolo,pentru ca ei tocmai purtau o ''discutie intre oameni mari''.Faptul care ne-a facut sa incalcam promisiunea si sa mergem sa vedem ce se intampla acolo a fost un urlet teribil din partea mamei.Ne-am indreptat toti spre usa si am deschis-o.In fata noastra a aparut o imagine pe care n-o voi putea uita vreodata.Tata era ranit la cap,ii curgea o dara de sange de la tampla inspre maxilar,iar mama la fel.Pe jos erau multe cioburi.Matusa mea se tinea de cap,pentru ca tata,intr-un moment de furie,o daduse cu capul de perete.Nu stiu ce s-a intamplat in continuare,dar asta a fost de ajuns pentru a cauza starea de confuzie care nu mi-a trecut nici in 16 ani.

               Apoi,pentru o perioada,tata a disparut din viata mea.Nu-mi amintesc bine ce s-a intamplat exact,dar prezenta mamei si lipsa tatalui au fost evidente.

               Nu o sa uit niciodata prima excursie la munte doar cu tata.Ne-am cazat la o batranica.In fiecare seara tata ma obliga sa scriu intr-un caiet ce facusem in ziua respectiva,fapt care ma enerva la culme.Pur si simplu nu ii vedeam rostul.De cate ori greseam o litera (aveam 5 ani)tata imi rupea furios foaia.

               Cand eram clasa intai,am stat o vreme la bunici,unde locuia si tata.Imi faceam temele cu el,mereu se prefacea ca ma ajuta.Nu stiu de ce,dar uneori imi era greu sa ma concentrez la exercitii si greseam de multe ori in acelasi loc.Tata de obicei se supara cand se intampla asa,dar tin minte ca intr-o seara s-a enervat rau si a dat un pumn in masa atat de tare,incat s-a crapat.Masa,nu pumnul.

               Apoi a venit vremea cand ascultam muzica veche impreuna,ne uitam la TV sau pe vreun site,si mancam legume mexicane.

               Cu toate ca mama imi spune si azi ca tata nu a facut altceva decat sa-si bata joc de mine tot timpul,inclin sa cred ca,chiar daca a facut unele chestii total deplasate,m-a iubit si ma iubeste.

i have the biggest heart to love you with!!!

              Vi s-a intamplat vreodata sa va apropiati de o persoana si sa o vreti in viata voastra pentru simplul motiv ca va face fericiti?
             Stiu cum e.Vladut a fost pur si simplu lumea mea.Trebuia doar sa ma uit la el si ziua mea devenea minunata.Cand aparea in fata mea,aveam impresia ca soarele mai rasarea odata.Langa el ma simteam protejata si chiar relaxata.
             Chiar acum 15 minute ascultam Praf in ochi-1000 de ganduri,melodie care ii aduce aminte de el(nu ca ar fi nevoie,oricum ma gandesc la el aproape tot timpul).imi place sa imi amintesc de ziua in care am fost pe faleza,atunci cand aproape ploua.S-a tot invartit pe langa mine si pana la urma s-a asezat in spatele meu si m-a luat in brate;am stat asa vreo ora.as fi vrut ca momentul acela sa nu se termine niciodata,sa ramanem imbratisati tot restul vietii.Vapoarele sa acosteze pe langa noi,oamenii sa se plimbe,sa vina ianuarie rece si nemilos,sa ne ninga pana in martie,dar sa ramanem la fel de puternici.
             Atata amar de vreme am crezut ca el chiar nu isi da seama ca incerc sa-i dau de inteles CEVA.I-am trimis melodii,poezii,poze,citate.Era evident.Era MAI MULT decat evident.De ce am crezut ca nu observa?Pentru ca nu pot accepta un "nu" ca raspuns.Si chiar daca il accept,imi este foarte greu.Am omis din start varianta ca,ei bine...Vladut nu ma vede asa cum il vad eu.
              Dupa ce mi-a promis ca ma anunta daca iese,nu m-a anuntat si am dat de el prin parc,nu am vorbit cu el vreo doua saptamani.Acum vorbim din nou,si incerc sa-mi tin marea pasiune in frau.Nu cred ca face bine nimanui sa ...ma reindragostesc de el.Nu ca mi-ar fi trecut vreodata.
              Azi am vorbit cu Ioana despre asta.
               "-Ce sa fac?!Nu pot continui asa.Numai la el ma gandesc de cand ma trezesc pana ma culc.Stii tu,intre pasiune si obsesie nu e decat un singur pas..."
               "-Pe o scara de a 1 la 100,cat de mult il iubesti?"
               "-101."
               "-: )"
               "-Nu am chef sa stau in casa toata vara gandindu-ma la el..."
               "-Daca nu vrei sa stai in casa toata vara si sa te gandesti la asta,atunci du-te afara si fa-o!"
               "-Sa fac ce?"
               "-Sa fii asa cum vrea el.Sa fii nebunatica,wild,nu stiu sa explic... Lasa visarea si romantismul.Lasa-ti in jos bretelele de la maieu,sari pe el,saruta-l,nu stiu...fii spontana.De asta are nevoie."
               Sa fie oare asa?Vladut chiar are nevoie de o astfel de fata?Pentru ca daca Ioana a avut dreptate,eu chiar nu pot fi asa.Sunt in stare sa accept multe pentru a fi cu el,am acceptat deja multe,dar sa-mi schimb personalitatea si stilul e deja peste putinta mea.Si eu pot fi nebunatica si wild,dar intr-un cu totul alt sens...
"-Cu Cosmin te purtai altfel.Erai nebunatica."
"-Da,dar eram sigura ca ma place pentru ce sunt,nu pentru cum arat sau cum ma port.Si nu cred ca Vladut gandeste la fel."
"-Mda,nici eu..."