Dupa ce l-am refuzat zile-n sir,am acceptat sa ies putin cu Cosmin.A spus ca vrea sa vorbim,iar eu eram prea entuziasmata ca sa-l refuz din dou.Initial m-am gandit ca imi va reprosa ceva sau,din contra,va vorbi numai despre el,dar ma simteam prea bine.
-Heeeeeei,ce faci?
A venit spre mine si m-a imbratisat.Se tunsese.Era la fel de inalt ca ultima data cand il vazusem.
-Bine.Tu?
Ma mangaia pe par si ma privea in ochi.Ca inainte.
-Bine.Mergem?
-Hai.
M-a tot batut la cap sa mergem sub pod unde a desenat pe pereti;am acceptat,era prea complicat sa refuz.Pe drum am vorbit despre "gluma" care i s-a facut lui Cris la bac.
Cand am ajuns acolo,ne-am asezat unul langa altul pe o balustrada si n-am mai zis nimic.Era atat de liniste incat se si auzea.S-a apropiat incet de mine,mi-a luat usor mana si si-a strecurat degetele intre ale mele.Ca inainte.
-Mi-a fost dor sa fac asta...
Nu i-am raspuns,dar l-am crezut.Parea sincer.
-Am facut o prostie.As fi avut un viitor foarte frumos langa tine...
Eram perfect de acord cu el,desi de data asta nu-l credeam.A mai spus acelasi lucru,iar apoi a adaugat "Chiar m-ai crezut?".
A oftat si si-a pus capul pe pieptul meu,aproape de umar.De data asta cred ca am simtit regretul,a fost ca un impuls nervos.Imi treceam mana prin parul lui si nu reuseam sa-mi amintesc cand a fost ultima oara cand am facut asta.I-am mangaiat obrajii si i-am ridicat capul;vroiam sa-l privesc in ochi.Ma regaseam acolo undeva,vedeam fata care eram anul trecut pe vremea asta.Eram fericita.Eram fericiti.Acum cand ma uit in oglinda vad o fata trista.Si nu imi place.
-Uite ce ochisori are...
Mi-a fost dor sa-l aud spunand asta.Mi-a fost dor sa ma priveasca asa.Mi-a fost dor sa-mi mangaie parul.Mi-a fost dor de el.
-Imi pare rau ca te-am refuzat atunci cand ai vrut sa ma saruti,in martie...
A fost groaznic atunci.M-am simtit ca ultimul om.
El si-a inclinat capul si s-a apropiat de mine.
-Te rog?
-Deci acum vrei...
M-am lasat prada momentului.Nu mi-a pasat ce aveam de pierdut cand stiam atat de clar ce aveam de castigat.
Ne-am sarutat.Nu o sa uit niciodata ziua in care m-am nascut,locul unde stau,si acel sarut.A fost ca o gura de aer proaspat dupa ce ai stat cateva luni inchis in casa,cu geamurile inchise si usile incuiate.Dupa ce am terminat,Cosmin m-a luat de maini si mi-a spus:
-Am atatea amintiri acum in minte...
Si eu aveam.
-Ar fi trebuit sa raman cu tine.Ma iubeai,te iubeam...Era perfect.
-Asa e.
Cu toate ca ma miram sa-l aud spunand asta,nu eram 100% sigura ca asta si gandeste.
-Singurul lucru pe care pot sa ti-l reprosez e ca m-ai lasat sa fac ce vreau si nu trebuia.Trebuia sa stau cu tine,si acum imi era mult mai bine.
Nu i-am raspuns.Stiam bine la ce s-a referit.Cand mi-a spus ca nu mai vrea sa fim impreuna,l-am aprobat,nu am incercat sa-l fac sa se razgandeasca.Uneori,oamenii construiesc ziduri nu pentru a-i bloca pe ceilalti afara,ci pentru a vedea cui ii pasa indeajuns incat sa le darame,dar in cazul nostru,zidul era din beton armat,si mai zgaria si norii.Stiu ca nu e o scuza.Acum lupt mult mai mult pentru ce imi doresc cu adevarat.
-De ce nu ai vrut sa ne vedem mai devreme?
-Am vrut sa ne vedem,Cosmin.Crede-ma ca am vrut din toata inima.Dar m-am gandit ca iar o sa faci misto de mine si de slabiciunea mea evidenta pentru tine,si am preferat sa refuz.
-Sunt un om rau,Cristina...
-Ba nu esti.
-Sunt un om rau.Sa nu faci vreodata greseala sa consideri ca sunt un om bun,pentru ca nu sunt.
-Deja am facut-o.
A zambit cand a auzit ce-am spus.M-am asezat langa el si am intors capul in directia opusa.Brusc,mi-au venit in minte datile cand ne vedeam la colt cate 15 minute,ignora total ceea ce era evident ca simteam,incercam sa-l sarut si se intorcea,iar eu ii spuneam "Ce a fost intre noi nu s-a terminat atunci,se termina acum.",iar tot ce spunea era "Ok.",ajungeam acasa plina de nervi si plangeam pana nu mai puteam ca sa scap de senzatia aia enervanta.Apoi iar ne vedeam,si tot asa.
M-am ridicat si am facut cativa pasi,nu numai sufletul imi era amortit.Cosmin imi urmarea atent fiecare miscare.Cand m-am intors cu fata la el,vantul mi-a suflat cateva suvite de par.Ca anul trecut de ziua lui cand stateam pe vaporas.
-Frumoasa mea...
Frumoasa.A lui.Hmmmmmmmmm.
L-am sarutat din nou,iar el nu s-a impotrivit,din contra... Dupa ce am terminat,m-a ciupit de antebrat.Ca inainte.
-Auuuuu!
-Manuta asta mica era a mea...
-Asa e.
-De fapt toata erai a mea...
-Da.Eram a ta.
-Cat de prost am putut sa fiu...
M-am abtinut.Vroiam sa-i spun ca are dreptate.
-Nu mai vorbi despre trecutul ala.Ne-am iubit,si stim foarte bine asta.Oricat am incerca sa ascundem sau uitam,pur si simplu nu avem cum,bine?Aveam prea multe amintiri frumoase ca sa vorbim despre cele urate.Asa ca,nici o vorba despre acea parte din trecut,ok?
-Da!
Fata lui s-a luminat dintr-o data.Nici nu stiu cand m-a luat de solduri si a inceput sa ma sarute iar.Nu stiam decat ca eram cu el acolo,si nu imi trebuia mai mult.
-Trebuie sa plec...
-Ok.Te conduc.
-Ne vedem peste 6 luni,la patinoar.
-Nu conteaza.Cosmin,ai grija de tine,te rog.
Am spus asta desi as fi vrut sa am chiar eu grija de el...
-Ok.
Cand am ajuns in statie,desi nu a urcat in maxi taxi,mi-a deschis usa si a inchis-o dupa mine.I-am facut semn cu mana.
Poate ne mai vedem...:)
Poate ne mai vedem...:)
