for my soulmate

it means so much to me
just knowing that you care
and I value every moment
of the happy times we share.


it's true you are my soulmate
and I hope that you can see
you are and always will be
the only one for me.

photos

"Romante pentru mai tarziu" (Ion Minulescu)

 "Trei clipe reci-
Ce-mi stau in suflet impietrite,
Ca trei luceferi stinsi pe veci
[...]
O pata verde,ce m-apasa ca si o piatra funerara
Sub care dorm,ca-n trei sicriuri,
Trei stinse-acorduri de chitara!..."
[Romanta celor trei romante]

"Si violetele apusuri ce triste-ti par cand n-ai cui spune
Ce-nfiorari plutesc in zare
Si-n plansul celor patru strune!...
[...]
Te-am asteptat pe tarmul marii-
Pe tarmul nalt ca si terasa
Castelului regesc,pe care un print si-ar astepta mireasa..."
[Mult asteptatei...]
 
"Celor ce plutesc pe mare,
Celor ce plutesc pe vant,
Celor ce plutesc in versuri,
In culoare
Si in cant.
Celor ce plutesc de-a pururi dupa cum le-a fost ursit...
Da...
Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit."
[Alea Jacta Est]

"Rasar,
Ma-nalt,
Cobor
Si-apoi dispar,
Si-apusul meu e totusi rasarit...
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar-
Portret unic si vesnic,expus in infinit."
[Romanta Soarelui]

"Incotro?
Spre care tarmuri departate?
Incotro?
Spre care zari insangerate?...
Incotro?
Spre care lupte-apropiate?..."
[Romanta Iahturilor]

"Da-mi A.B.C. al vietii subterane,
Da-mi simfonia flautelor mute,
Da-mi talmacirea buzelor profane
Si rebusul icoanelor tacute.
[...]
Da-mi tot ce-n prima clipa risipesti,
Si tot ce-n clipa ultima aduni.
Da-mi fastul siluetelor regesti
Si perspectiva casei de nebuni..."
[Romanta Policroma]

"Desi-ai ramas acelasi vesnic,nu esti acelasi niciodata si nici nu porti acelasi nume cand construiesti sau cand distrugi sau cand - traindu-ti mostenirea fatala si neinduplecata - presari in urma ta blesteme sau faci sa ti se-nalte rugi..."
[Strofe pentru foc]

"Cand negrele corabii cu pantecele pline te simt in panze,gata cu ele sa pornesti,noi stim ca-ndestularea soseste,si cu tine sosesc si matelotii,si noile povesti..."
[Strofe pentru vant]

"Nu te doreste-aproape nimeni,desi te-asteapta toti sa vii...Si frumusetea ta bizara n-o canta nimeni decat,poate,indragostitii de imagini abstracte si imaculate - cumintii taietori de lemne si nebunaticii copii."
[Strofe pentru zapada]

"Tu unifici adevarul cu minciuna,tu amesteci frumusetea cu uratul si-ntregesti prezentul cu trecutul,cand nimicul si cu totul faceau una..."
[Strofe pentru intuneric]

"Confratii mei - e drept - nu banuiesc
Ca sunt si morti rebeli care traiesc!"
[Povestea mea si a lor]

"Ma doare lenevia in care m-am nascut,
Grabita lacomie a primului sarut..."
[Spovedanie]

"Nu stiu ce s-a schimbat in mine,
Dar simt ca s-a schimbat ceva —
Civa, la fel, ca dupa-o boala grea,
Cand parca simti ca-ti este mult mai bine!...

Am fost candva bolnav cu-adevarat?...
Sau boala mea n-a fost decat
Cosmarul unui vis urat
Din care-abia acum m-am desteptat?...

Nu stiu ce-a fost, si nici n-as vrea
Sa stiu mai mult decat mi-e dat sa stiu —
Cand, mai curand, sau, poate, mai tarziu,
Acelasi “fapt divers” se va-ntampla..."
[In asteptare]

Omul care nu credea in iubire - O poveste veche.

Exista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dumneavoastra si ca mine, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.

Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. “Ce ma voi face daca ma va parasi?” Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: “Imi apartine!” El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: “Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul… Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?”

El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: “Am supravietuit casniciei”. Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. “Ea este a mea”. “El este al meu”.

Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: “Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii”. Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista.

Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. “Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!” Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:
-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: “Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.

Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.
Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.

Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui. Ea nu putea sti care sunt asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luindu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii dumneavoatra, sunteti unicul responsabil pentru ea. Si totusi, atunci cand mergem la biserica, primul lucru pe care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste celalalt sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi ne facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat.

IF(Rudyard Kipling)

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don't deal in lies,
Or, being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise;

If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build 'em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on";

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings - nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run -
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man my son!

flux ascendent,I guess

SHE'D GOT A LOVER,SHE IS DREAMING ON...
o singura intrebare mi-am pus de cand cu...ultima dispozitie:Merita?Oare chiar merita?
m-a urmarit azi peste tot unde am fost si oriunde am incercat sa ma gandesc.pana la urma am cedat,nu m-as fi putut opune,asa ca mi-am amintit cat de grijuliu ma tinea de mana,cu cata nepasare fata de ce cred ei m-a imbratisat in fata prietenilor lui,cat timp si-a petrecut cu mine vorbind despre muzica veche si arta vizuala cand putea sta cu restul prietenilor,cat de afectiv devenea doar daca il pupam,cat de timid a fost primul lui sarut...
l-am prevenit:i-am zis ca o sa se sature de mine odata si-odata.a raspuns exact dupa asteptarile mele,mi-a zis ca cel mai curand o sa imi treaca mie.SPER sa fie asa intrucat sunt o persoana statornica,cum zice si astrograma in care chiar ma regasesc,xD.
observ o diferenta.de data asta n-am cerut parerea nimanui,oricum as fi auzit din nou "lasa orice altceva,peste 3 luni ai doua examene pe care trebuie sa le treci cu brio",falsa compasiune,precum "baaai va sta atat de bine:xsunteti asa draguti:xserios:-??sunteti draguti:|",or something like that.de data asta m-am luat dupa propria-mi intuitie,mai mult sau mai putin corecta,si sper sa nu gresesc AGAIN.
stiu ca a ma indragosti poate fi un proces cu efecte negative,fie datorita frecventei acestuia,fie profunzimii manifestate.stiu.atunci de ce o fac DIN NOU?nu stiu.pur si simplu.
crezi ca gresesc?:-?
(28 februarie 2011)

if tomorrow never comes,would he know how much I loved him...?!

[...],eu propun sa-i zicem C.,asta ca sa ne-ntelegem.inca unul.dar e diferit,stiu c-am mai zis-o...
nu-l cunosc deloc,nu stiu nimic despre el,cu exceptia faptului ca are propriul stil de kung fu:))nu,acum serios.ma intreb daca se poarta asa doar pentru prima,a doua si a treia impresie.cum asa?isi corupe timpul liber stand cu mine,rade la glumele mele(la care altii fac orice in afara de a rade).m-a lasat chiar sa-l ciufulesc,isi facuse parul cam 3/4 de ora:-??.
zambeste-i si o sa-ti zambeasca inapoi.imbratiseaza-l din senin si o sa te tina in brate cel putin 1/4 de ora de atunci.fa-i un compliment ca sa-ti intoarca 10.mangaie-l si devine afectuos indata.last but not least,saruta-l...si o sa te faca sa te simti necesar/a cuiva.adica lui.efectul asta l-a avut asupra mea si nu regret nimic,din contra...
ascult Ronan Keating-It tomorrow never comes si ma gandesc ce s-ar intampla daca 'maine' n-ar mai veni si C. n-as sti ce cred defapt.asta ar fi ingrozitor.promit sa-l fac sa afle,orice ar insemna asta.
adica,sunt aproape indragostita.dupa numai doua saptamani.nu inteleg ce se intampla si nici n-as vrea,ma simt aproape perfect.de ce aproape si nu perfect pur si simplu?pentru ca nici chiar eu nu o iau razna atat de usor.
incerc sa-mi dau seama ce inseamna pentru mine.e centrul cercului circumscris lumii mele.oriunde as vrea sa ma gandesc,tot la el ajung.sti,am citit undeva ca nu poti opri gandul sa se abata asupra cuiva cum nu poti opri valurile sa se intoarca la tarm;pentru marinari asta se numeste maree,dar oamenii ii zic remuscare.
am parte de noi sentimente pe care chiar n-am idee cum sa le numesc,dar care ma vor marca,asta-i sigur.cat as vrea sa nu se mai termine,sa...fie o lume doar a noastra,unde nimeni nu se intreaba daca ne-am sarutat deja sau ce reactie au avut ceilalti cand ne-au vazut tinandu-ne de mana.
DA.ne-am sarutat deja.si a fost sublim.
"am incercat sa fac si versuri,cum au facut atati poeti.eu ii zic VISUL UNEI NOPTI DE IARNA ,voi ziceti-i cum vreti..."
o sa-mi las sentimentele sa fie exprimate usor,fara sa le suprim.actually,that's what I'm gonna do.
( 27 februarie 2011)

this is me

Cine este aceasta Cristina?
Exprimand cine sunt eu,poate afli si cine esti tu...
Cine sunt eu?
Mi-am repetat de mai multe ori intrebarea pana sa imi dau seama ce sa-ti spun despre mine,sau ce te-ar putea interesa.Nu e o intrebare simpla,cu atat mai mult pentru ca ma invadeaza,ma cerceteaza atat de adanc.Dar de aici trebuie sa pornim,nu?Putin cate putin,acum eu,mai tarziu tu.Bine,draga.Incep eu...
Cristina T.15 ani,ochi verzi,par blond,inaltime 1.65,talie... bust... glumesc.Daca te intereseaza iti pot da si masurile;)Gata,gata...incep.
Sa vorbim despre ceea ce sunt,despre felul meu de a fi,firea mea(care nu se schimba,oricat ai incerca),si despre felul in care ma pot purta(care ia forma si culoarea pe care i-o dau).
Gandesc despre mine,de la inceputuri si pana acum,a fi o persoana deschisa,cu o minte sanatoasa,cu o dorinta de cunoastere,cu un temperament amestecat,dar intotdeauna autentic.Si asta nu pentru ca detin nu stiu ce abilitati de comunicare,ci pentru ca sunt spontana si naturala.Sunt ceea ce gandesc,si o spun fara prea multe menajamente,fara sa imi pregatesc discursuri si sa prevad reactiile oamenilor.Acum cativa ani mai putin decat acum...hai sa zicem ca azi cam intuiesc cum reactioneaza oamenii.Vorbesc despre ieri,ca trecut,si despre azi,ca si prezent.
Cum eram ieri?
La fel cum sunt si azi,personalitatea nu se schimba dupa vreme si timp.Doar se slefuieste,ca si diamantul.Dar sigur eram mai grabita,mai instabila.Vroiam ca lucrurile si evenimentele sa se intample atunci cand doream,fara sa treaca o zi,de aici si avalansa de dezamagiri...
Ceea ce era in mine nu era si inafara.Din pacate...Poate asta e cel mai important aspect de abordat,si care te intereseaza pe tine.De ce spun ca e un mare pacat sa nu arati ceea ce esti cu adevarat?Pentru ca asta e frumusetea,fericirea.Sa exprimi ceea ce esti.Azi imi vine sa urlu la lume,sa le spun cat sunt de frumoasa si vie pe dinauntru,si ieri nu stiam cum sa ma ascund mai tare,sub masti,farduri si identitati straine.
Cine eram ieri?
O fata inspaimantata,trista,nesigura pe ea si pe ce inseamna viata,care se arata a fi o tipa sigura pe ea si e mastile ce le purta.Cand era o tanara seducatoare,cand una agresiva.Si mereu in cautarea exprimarii de sine.Rolurile si identitatile se schimbau de la persoana la persoana,de la zi la zi,si asa mai departe.Ca un cameleon,imi schimbam culoarea in functie de rolul pe care il aveam de jucat...